Coşmarul unei nopţi de vară

Ieri, în cea mai fierbinte zi de până acum din acest an preapocaliptic, am avut parte de o noapte la fel de fierbinte alături de treimea mea. Totul a început cu o privire senzuală venită din partea mea care a declanşat o avalanşă de sentimente. Am început apoi să ne tachinăm reciproc pentru o perioadă. Ea vizibil doritoare şi-a dat frâu liber dorinţei şi m-a călărit pentru trei sferturi de ceas fără încetare. Eu nu am putut decât să mă supun. Într-un moment de ezitare al ei am reuşit să întorc situaţia, dar spiritul ei sălbatic nu m-a lăsat pentru mult timp şi am căutat împreună o poziţie care să ni se potrivească amândurora după care am continuat  până la epuizare. Am adormit repede fără să mă mai gândesc la nimic, doar că în dimineaţa asta mi-am adus aminte. Şi acum încep...

Ieri, după.. zic eu, mai bine de o săptămână de pauză am avut ocazia să dorm cu treimea mea. Îi zic aşa pentru că urăsc clişeele. Era târziu, ne pregăteamă să ne culcăm şi cu toate că poziţia de spate în spate, lăsând la o parte faptul că e folosită pentru a exprima multe chestii, este şi inexplicabil de comfortabilă, am reuşit totuşi de această dată să ne potrivim unul cu faţa la celălalt. Eu ca un porc de bărbat mi-am permis aroganţa (Mulţumim Gigi pentru expresie) să mă uit la ţâţele colegei de pat. Reacţia ei nu a întârziat să apară catalogându-mă absolut gratuit ca fiind "Libidinos". Instant s-a creat un context în care puteam folosi poziţia mai sus descrisă. A trecut foarte puţin timp şi colega a început să se foiască, iar eu, din nou ca un porc am zis să mă întorc cu gândul că poate nu s-a mulţumit doar cu o privire. Pe ea însă o frământa ceva puţin mai sus de zona la care mă gândeam eu.. de fapt, mult mai sus. Chiar în vârf. A urmat apoi o sesiune de monolog de vreo trei sferturi de oră în care n-am putut să fac altceva decât să ascult. Am sesizat o scurtă pauză în avalanşa de cuvinte şi am decis să-mi încep şi eu propriul monolog, doar că femeile ne surclasează la capitolul logoree şi nu am reuşit să fac faţă pentru mult timp. Am reuşit până la urmă să trecem de la monolog la dialog şi ca orice dialog într-un cuplu şi acesta era plin de contradicţii. Am discutat desigur toate aberaţiile posibile, pe care de obicei le analizăm singuri în liniştea nopţii, iar după mult timp ne-am oprit brusc şi, epuizaţi, am adormit. M-am trezit de dimineaţă şi mi-am adus aminte un singur lucru din aberaţia de aseară.

Se făcea că eu pe lângă faptul că sunt libidinos mai sunt şi cocalar pentru că spun "se merită" în loc de "merită". Acum eu cât oi trăi o să spun "se merită" deşi femeia avea dreptate şi ca să fiu sigur am apelat la o ternţă persoană, intelectuală la rândul ei, pentru a mă asigura. Ba mai mult, aproape că am învăţat toată gramatica într-o singură seară pentru a intra în dedesubturile acestui subiect grav şi sensibil pentru o anumită castă din minunata noastră ţară. După mine gramatica reprezintă religia în comunicare. Şi cum eu cred despre religie că nu e altceva decât o porcărie mizerabilă inventată de om, e de la sine înţeles că vizavi de gramatică părerea mea nu este mai bună. Nu spun că atât religia cât şi gramatica ar fi inutile. Ele sunt utile. Ele... limitează haosul interacţiunii umane, dar să le duci la extremă şi pe una şi pe alta mi se pare de prost gust.

Dar, să revin la mult controversatul "se merită". Din câte am înţeles eu, cu creierul meu îndestulat cu alte îndeletniciri mai utile decât gramatica, verbul "a se merita" nu există în DEX. Verbul "a merita" însă, există şi acesta este tranzitiv, personal, p.m.¹ Mă rog, nu mai intru în detalii gramatice pentru că sunt sigur că sunt destui cei care visează şi noaptea gramatica şi se umezesc. Pe lângă acest aspect tehnic am mai găsit un lucru interesant care spune că majoritatea verbelor personale din DEX pot fi depersonalizate însă verbul “a merita” reprezintă o excepţie de la această regulă. Excepţie care de sigur a fost hotărâtă de o mână de experţi, frigide şi impotenţi, care nu au avut altceva de făcut cu viaţa lor decât să impună nişte reguli care nu au în spate alt temei decât acela că aşa au vrut pulile lor moi şi pizdele lor uscate. Şi cum lumea e plină de creiere goale dornice să înveţe nişte reguli hotărâte de alţii fără a reflecta asupra lor şi nu de dragul de a le aplica ci mai degrabă pentru a le da cu tifla celor care îşi permit imprudenţa să facă o greşeală de gramatică în prezenţa lor. Ei bine eu mă piş pe ele de reguli şi pe ei de obsedaţi.

A nu se înţelege ca eu sunt partizan cu analfabeţii, agramaţii şi alte tipuri de persoane defecte din punct de vedere conversaţional. Dar, vreau să văd şi eu persoana aia care dacă cineva îi spune “se merită” în loc de “merită” sau îi scrie pe o foaie “vrei să fi” în loc de “vrei să fii” nu reuşeşte să înţeleagă, în vasta sa inteligenţă conturată de reguli fixiste ceea ce interlocutorul său a încercat să îi spună.

Idioţilor, constipaţilor, vânătorilor de “greşeli de gramatică clasice” devenite deja clişee, leşinaţilor după ocazii de furnizat explicaţii insuflate de profele de gramatică frigide din perioada voastră “postpubescentă”, mai relaxaţi-vă, luaţi un laxativ, faceţi nişte copulaţie, cine ştie...

Sper din tot sufletul ca acest text să fie plin de agramaticalităţi (Mulţumim Costi pentru neologism) care să le producă iritaţii în zonele intime cretin-sfertodocţilor, iar pentru ceilalţi care resimt o durere peniană când vine vorba de reguli gramaticale, dar ştiu totuşi să poarte o discuţie le închin acest desert fierbinte la propriu “Kinky Chocolate Espresso Vulcano” – murdar însă foarte plăcut – la fel ca sexul.

¹ p.m. - pizda măsii fiind versiunea mea pentru ş.a.m.d, pentru că m-am hotărât să încep o nouă gramatică - un fel de sectă a comunicării care sper că o să atragă numeroşi adepţi.