sâmbătă, 12 martie 2011

La mulţi ani România! (partea a II-a)

 Mi-am văzut în continuare de drum, sperând că nu i-am stricat ziua acelui depozit de colesterol şi am ajuns într-un final în staţia de autobuz, care spre fericirea mea era dotată cu piscină proprie, în caz că simţeam nevoia să mă răcoresc în acea zi toridă de februarie.

Am făcut mai apoi ceea ce probabil face fiecare bucureştean, care vrea să se deplaseze, cu cel puţin un sfert din viaţa sa activă: am aşteptat...
În Bucureşti, regulile de deplasare a unui obiect în timp şi spaţiu, par să sfideze legile universale ale fizicii, motiv pentru care: “un obiect autopropulsat ce se deplasează pe o traiectorie rectilinie şi foarte rar uniformă, trebuie să staţioneze pentru o perioadă de timp mai mare sau egală (de preferat mai mare, cât mai mare, maximă...) cu perioada de timp necesară parcurgerii distanţei dintre două puncte”

În timp ce elaboram această teorie demnă de premiul Nobăl a sosit şi măgăoaia pe patru roţi, după cum spune ăl cu graiu’ neaoş, ce urma să mă ducă spre Mecca sistemului de transport în masă din România şi anume Gara de Nord. Dar până să ajung acolo am avut şansa să văd la un loc adunate toate categoriile sociale reprezentative din România mai puţin specia de Dorobanţi.

Troleul era pe jumătate plin cu ţigani, fapt ce îmi confirma teoria cum că noi devenim o minoritate în propria ţară. Poate că e doar o impresie de-a mea dar în timp ce ei au turme de puradei, româncele noastre emancipate abia dacă se mai screm să facă un copil. Eu n-am nimic cu ţiganii, Doamne fereşte, doar că mă enervează felul cum vorbesc în 2 limbi în acelaşi timp, volumul sonor pe care îl folosesc, cuvintele, mirosul... o vai, mirosul şi nu în ultimul rând sacii ăia de rafie supradimensionaţi pe care îi cară mereu după ei.

Pe lângă ţigani, troleul mai transporta şi muncitori obosiţi ce se întorceau de la bere, babe gata să îţi arunce priviri înţepătoare în caz că îndrăzneai să le furi locul bun (cel din faţă de pe partea dreaptă), moşi care se considerau insultaţi dacă le ofereai locul pe scaun şi nelipsitul aurolac care degaja mirosuri ce îi făceau pe ţiganii mai sus menţionaţi să pară flori de primăvară.

La una din staţii, companiei deja selecte i s-au alăturat două personaje care vorbeau o limbă de circulaţie internaţională, cea a alcoolicilor anonimi. Unul dintre ei avea o faţă pe care se citea “Ignorance is bliss” şi pe care se scurgeau secreţii din toate orificiile probabil datorită relaxării induse de licorile toxice anterior consumate. Celălalt, la o manevră bruscă a şoferului şi-a pierdut urma de echilibru pe care o mai avea şi s-a prăvălit peste sarsanalele pirandei. De aici până la un conflict interetnic nu a mai fost decât un pas. Imaginea nu o pot reproduce în cuvinte, dar pe mine unul m-a uns la suflet, motiv pentru care am stat până la capăt să o urmăresc. Restul, au coborât probabil de frică sau scârbă, eu nu.. am stat până la capăt pentru a acumula în mine suficientă scârbă, ca atunci când o să plec, să nu am în mine nici o urmă de îndoială sau regret.

Am ajuns în sfârşit la gară şi m-am îmbarcat în trenul despre care se zice că poate atinge viteza întunericului. Lângă mine, s-a aşezat un individ care reflecta perfect “visul românesc”: purta blugi din ăia vrac, de sunt mereu la ofertă în supermarketuri cu 10 lei pe kilogram sau ceva de genu’, dar asta nu îl împiedica să posede un telefon cu taci scrin pe care îl degeţea neîncetat precum o fecioară în călduri. Păi cam ăsta e românul autentic, dacă n-are el telefon de ultimu’ tip pe care să asculte manele fără căşti, chit că are chiloţii rupţi în cur nu a făcut nimic.

Aşa că la mulţi ani fă (Românie)! Tortul ăsta nu e pentru tine. Pentru tine o colivă şi o veşnica pomenire pe ritmuri de manele. Odihnească-te-ai în chinuri!

1 comentarii:

X7N spunea...

1. Te oprea cineva sa te urci in metro-u? Macar acolo ai de unde sa alegi, ai fi vazut mult mai multe intr-un timp mult mai squirt.
2. Cu care train ai plecat din GDN? Cu care ai venit la GDN?

Cu greatza (de la poza din prima parte) si stima,
Seim X7N

Trimiteți un comentariu