Simt neapărat nevoia să mărturisesc ceva, să mă spovedesc acum înainte de Sfintele. Îmi plac vacile, găinile, porcii. Îmi plac şi oile dar numai la ocazii speciale şi să fie tinere, cât mai tinere, copile dacă se poate. Bine, acum dacă tot m-am apucat să dezvălui această parte întunecată a mea cred că trebuie să o fac până la capăt. Pe lângă faptul că sunt zoofil, zoopedofil (dacă există aşa ceva) mai sunt şi necrofil. Iubesc animalele moarte şi numai moarte. Pe cele vii nu le iubesc, dar nici nu le urasc. Îmi plac doar, le admir, le apreciez pentru ceea ce sunt - o parte din natură - şi în anumite cazuri o sursă de plăceri neamendabile de legi şi societate. Mă înclin în faţa naturii şi a animalelor pentru gustul lor bun. Acum că am lămurit ceea ce simt eu pentru animale vreau să mă leg puţin de acei oameni care sunt impropriu numiţi iubitori de animale. Nu înţeleg cum anume iubesc ei animalele dacă le privează de libertate. Ei se justifică spunând că "acele animale sunt oricum neajutorate şi nu ar avea nici o şansă să supravieţuiască în sălbăticie". Păi scuză-mă, dar şansa aia i-ai luat-o tu când te-ai decis să îl creşti într-o cutie de beton de câţiva metri pătraţi, să îi dai să mănânce crochete cu iz de pui sau pernuţe umplute cu moţ de balenă, să îi dai să se joace cu un plastic sau o textilă, să îl pui să se cace într-un colţ al casei sau să vină la tine să te roage să-l duci pe-afară. Ţie ţi-ar conveni mă animalule să te rogi de cineva să te ducă afară când te taie căcarea? Ţi-ar conveni să mănânci toată viaţa numai şrot de-ăla uscat cu aromă de cărnuri? Să-ţi dea pastile când te mănâncă în locul ăla al tău special sau mai rău să-ţi smulgă boaşele ca să te rezolve definitiv. Monstrule!
Acum, ca să termin într-o notă mai veselă această scurtă nesimţire a mea vreau să spun că îmi plac la nebunie afirmaţiile ca: "Oameii sunt răi!", "Animalele sunt mai bune!", "Uite! El mă iubeşte sincer şi nu vorbeşte. Tu în schimb...", "Ce mult îl iubesc!" - afirmaţii care sunt desigur specifice femeilor, căci dacă vin din partea unor bărbaţi putem fi siguri că ori sunt săriţi de pe fix, ori sunt nişte ipocriţi care vor să le intre în chiloţi femeilor via animale, ori le place untul. Păi, animalul e la fel de ipocrit ca şi goriloiul care vrea să te pătrundă, numai că interesele lui sunt îndreptate către mâncare şi adăpost. Cât despre iubirea ei faţă de animal care se manifestă mult mai uşor decât faţă de idiotul care se dă peste cap pentru a o căpăta... păi de ce să se mai dea peste cap? De ce să nu tacă dracului din gură şi să înceapă să latre, să mârâie să miaune, să stea în patru labe, să se lingă la cur, să-şi lase părul mare ca să se transforme într-o blană sau dacă are deja mult să-l spele cu balsam ca să devină pufos, să se lase hrănit, mângâiat, să se cace prin casă ocazional, să borască pe unde apucă. Sincer, eu unul, aş face toate chestiile astea cu cel mai mare drag dacă asta ar face-o pe cea de lângă mine să mă iubească. Amin şi aleluia... Paşte fericit şi ţineţi colebilu şi telefonu aproape în caz că mâncaţi ca sparţii.
