Călcâiul lui Ahile

Fără îndoială Bucureştiul e plin de pizde.  Toată spuma ţării a emigrat din modesta provincie către locul unde îşi pot pune în valoare resursa naturală ce-a mai de preţ a unei femei, lăsându-i pe bieţii provinciali doar cu resturile, fetele prea deştepte, prea mândre sau pur şi simplu prea urâte ca să conteze într-o junglă plină de buci cum e şi cum în mod ironic îşi poartă şi numele Bucureştiul.

Pentru un bărbat, capitala e un loc plăcut pentru o plimbare. Că mergi pe jos, făcând slalom printre căcaţi şi gunoaie, cu maşina făcându-ţi nervi alături de ceilalţi boi din trafic care întotdeauna ţi se par mai boi decât tine, ori cu transportul în comun, suportând o paletă de mirosuri pentru care nu există cuvinte ce le pot descrie, nu se poate să nu întâlneşti o pizdă care să-ţi răsplătească vizual efortul de a îndura toate căcaturi la care te supui deplasându-te din A spre B prin vasta metropolă.

Iarna a trecut, colanţii mulaţi puşi peste aţa bine înfiptă între buci au cedat în faţa fustelor ultrascurte, rochiilor transparente prin care se vede fără nici un efort de imaginaţie tot şi a pantalonilor 1/10 ce sunt un fel de decolteu răsturnat al curului.

Când o femeie e întoarsă cu spatele la tine, e clar că bucile sunt primul lucru la care te uiţi; e inevitabil, apoi eu unul mă uit la păr, care... e de obicei decent dacă şi bucile sunt. Adică rar ţi-e dată să vezi pe una cu buci excepţionale şi cu un păr slinos ori plin de coji, nepieptănat, despicat sau ce căcat de probleme mai au ele cu părul. N-am avut niciodată curiozitatea să mă apropii atât de mult să-l şi miros...

Când o tipă e întoarsă cu faţa spre tine, femeile au clar impresia că primul lucru la care se uită un bărbat sunt ţâţele şi poate că mulţi aşa şi fac. Eu nu, bine... ba da, doar dacă are nişte ţâţe gigantice. Dacă însă ţâţele sunt de bun simţ primul lucru la care mă uit e faţa, căci dacă au faţa pocită pot să se ducă dracu’ cu toate depozitele lor de grăsime perfecte. Însă pe lângă faţă, ar mai fi o problemă sau două..

În ultimul timp am o obsesie, mai ales că a venit căldura. Sunt obsedat de labe. Mă uit la o pizdă bună (pleonasm) şi mă duc cu gândul instant la... labă. Şi bursc, mă întristez. 

Ieri mergeam cu metroul şi cum nu sunt posesor de fartphone mi-am ocupat timpul uitându-mă la oameni. Într-o juma’ de oră cât am mers cu metroul am văzut cel puţin douăzeci de tipe frumoase. Toate purtau sandale ori papuci şi niciuna, absolut niciuna nu avea o labă frumoasă. Şi nu pot să înţeleg. Mi-e greu să pricep cum o femeie, care are o faţă îngrijită, un păr ok, haine curate, ţinută decentă, cum pizda mă-sii nu are grijă de picioare. Bătături, bube, plasturi, unghii prost tăiate, jegoase, cu ojă ciobită, cu ojă chicioasă sau degete păroase, băi... dacă m-aş apropia şi mai mult pun pariu că le şi put picioarele. Şi să nu-mi zică nimeni că-s de vină încălţările sau jegul din Bucureşti pentru că am văzut destule femei care deşi nu sunt „pizde” au nişte picioare impecabile chiar şi în căcatul ăsta de Bucureşti purtând sandale ori papuci.

Şi apoi vin la tine să le faci un masaj după o zi de căcat, căci dracu’, cărei femei nu-i place să i se atingă picioarele, unele sunt moarte dupa aşa ceva şi tu te trezeşti brusc cu o labă monstroasă în poală şi începi să-i freci bătăturile galbene şi să-i ocoleşti bubele în timp ce-i priveşti colţul de la unghia mare adânc înfipt în carnea inflamată după care îţi vezi moaca tristă ce se reflectă din oja ciobită de la degetul alăturat...