marți, 9 martie 2010

Ciorbă de opturi

Şi cum rămâne totuşi cu viaţa asta? Asta de o trăim noi "acilişa". Are ea vreo valoare? Sau pot si eu să aleg calea uşoară, să crăp de credinţă, să mor în numele ei şi să ma facă şi pe mine Sfântu' Banu în calendar ca peste vreo câteva sute de ani să le dau motiv creştinilor să se îndoape cu ciorbă de cocă sau să gâlgâie vin până le crapă ficatu' în ei. Din legenda asta superbă eu înţeleg că un adevărat creştin pune mai presus credinţa decât viaţa. Păi şi atunci, viaţa asta ce rost mai are? E un joc în care trebuie să pierză ca să câştigi? Oamenii ăştia nu au fost luaţi drept sinucigaşi, ci martiri. Deci dacă renunţi la viaţă din credinţă eşti sfânt, dacă renunţi la ea din oricare alt motiv eşti păcătos. Viaţa nu e întotdeauna uşoară şi treaba asta cu sacrificatul în numele credinţei îmi sună a trişat.

Oamenii nu mai dau doi bani pe viaţă. Credincioşii şi-o irosesc în speranţa că... Ateii şi-o irosesc pentru a demonstra că... nu. Oamenii proşti nici măcar nu se chinuie să înţeleagă şi rămân la stadiul de animale. Oamenii deştepţi se chinuie prea mult să o înţeleagă şi uită să mai trăiască. Nimeni, dar absolut nimeni nu o mai ia ca atare; nimeni nu o mai consideră pur şi simplu un dar şi nimeni nu se mai bucură de ea.

Ciorba aia de opturi nu prea îmi place, dar după ăştia moldoveneşti sunt înnebunit; şi nici de la vin nu ma dau înapoi. Dar eu nu le consum în cinstea tragicei legende ci din respect pentru viaţă şi lucrurile plăcute pe care ni le pune la dispoziţie.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu