miercuri, 10 martie 2010

Jurnalul unui ratat


- Bună ziua! Mă numesc Banu, am 22 de ani şi sunt un ratat.
- Bună Banu! (cor)


Stăteam în sala de aşteptare a unei gări jegoase holbându-mă la o tipă ciudată care făcea sex oral cu un cornet de îngheţată şi mă imaginam într-o clinică de reabilitare. Reabilitare de ce? că eu nu eram dependent nici de droguri, nici de alcool, nici măcar de filme porno precum tipul ăla de-l interpreta pe Mulder în Dosarele X. Era începutul primăverii, dar gerul de afară nu părea deloc promiţător. Totuşi, tipa asta se decisese să-şi cumpere o îngheţată şi să sugă la ea ca şi cum mâine nu ar mai fi existat. N-a trecut mult până m-a observat, moment în care mi-am întors privirea ruşinat. Era deja prea târziu. Se ridicase din scaunul aflat de cealaltă parte a încăperii şi pornise către mine. Era într-adevăr o fiinţă ciudată pentru că fiecare pas pe care îl făcea îi dezvăluia câte puţin din frumuseţea care de la distanţă nu se observa, pe când de obicei se întâmpla exact invers. Era înaltă, îmbrăcată într-un palton negru din ale cărui buzunare lăsa să iasă 2 mânuşi verzi. Pe gâtul lung şi subtire avea înfăşurată o eşarfă roz, iar tenul palid îi era colorat de buzele cărnoase şi de ochii de un negru profund.

- Vrei şi tu?

Eu, surprins de seninătatea cu care mi-a adresat întrebarea şi de faptul că nu m-a plesnit pentru privirea de mai devreme îi răspund sfios:

- Ce, îngheţată? Nu mersi, îmi e prea frig.
- Nu prostuţule! Dacă vrei să-ţi fac şi ţie ce-i fac îngheţatei?

Rămăsesem mut de uimire şi pentru câteva momente chiar nu am mai scos nici un cuvânt, nu am schiţat nici un gest, însă în mintea mea se derulaseră deja o infinitate de idei.

- Băi, poate e curvă şi de aici işi alege ea clienţii; dă-o dracu, zi-i să plece!
- Ce dracu e asta?! Cui i se mai întâmplă aşa ceva?
- Mai bine îi zic că da. Sunt curios ce se întâmplă. Evident că nu vreau, dar doar aşa de dragul amuzamentului.
- Dacă e totuşi curvă? O fi şi vreo ceafă-lată prin jur. Dacă mă ia ăla în primire când vede că îmi bat joc de marfa lui.
- Mai bine ii zic că nu. Să mă lase în pace şi gata.


- Aa... nu, scuze dacă crezi că mă uitam la tine în sensul ăla. Mă uitam pentru că mi s-a părut ciudat ca cineva să mănânce îngheţată pe frigul ăsta. Deşi trebuie să recunosc că stilul tău de a consuma îngheţata este puţin cam... mă rog, poate exagerez eu. Scuze încă o dată.
- Hai să fim serioşi! Ştim foarte bine amândoi ce vrei.
- Dar chiar nu vreau! Am strigat la ea, moment în care mi-am arătat şi inelul de la mână.

Înfuriată şi-a aruncat îngheţata la coş, mi-a trântit geanta în poală şi s-a aşezat lângă mine. Lumea din jur se uita la noi cu o tensiune expectativă în creştere.

- Măcar fii sincer şi recunoaşte!
- Ce să recunosc? Eu nu înţeleg ce vrei de la mine. Mi-am cerut scuze, ce vrei? Să-mi desfac şliţul?
- Da! Exact asta vreau.

Mi-am apucat bagajul, m-am ridicat şi m-am îndreptat spre uşă.

- Vrei să ştii de ce am venit la tine?

Întrebarea ei m-a făcut să mă opresc pentru o clipă.

- Ai fost singurul din toată sala care şi-a întors privirea când s-a văzut descoperit.
- Şi ce a fost greşit în asta? O întreb eu.
- Nimic, tocmai dragul meu, nu a fost nimic greşit. De-aia te-am ales.

Mi-am dat ochii peste cap şi am pus mâna pe mânerul de la uşă.

- M-ai ales să ce? Tu nu înţelegi că nu vreau nimic de la tine?

În sală oamenii începuseră să murmure:
- Prostu' dracu! În locul lui o lăsam să mi-o sugă.
- Ce să-ţi sugă ţie bă? Poate să se scobească cu ea între dinţi. Hăhă!

- Ba eu cred că vrei, numai că nu vrei să recunoşti.
- Nu vreau! Îţi garantez că nu vreau. Da, recunosc, m-am gândit la sex oral, dar dacă mă gândesc la ceva când văd ceva nu înseamnă că şi vreau acel ceva. Eu mă gândesc şi la consecinţe înainte să fac primul lucru pe care în gândesc.
- Da, păi tocmai. Te gândeşti la consecinţele pe care le are asupra altora şi ignori ce consecinţe are pentru tine. Ştii ce eşti? Eşti un ratat!

Am ieşit din sală cu capul plecat fără să mai zic nimic. Doar în gând mi-am mai zis: "Probabil..."

M-am dus pe peron dar trenul nu sosise încă. Vântul bătea cu putere şi frigul care îmi pătrunsese adânc în oase nu mă mai lăsa să mă gândesc la nimic. Era chinuitor pentru corp, dar nu-mi păsa atâta timp cât uitam de tot şi de toate.

A se continua...

Apropo de chestii ratate. Puiul ăsta cu sos de portocale şi tarhon nu mi se pare cine ştie ce. Combinaţie proastă de ingrediente. Atât!

2 comentarii:

d-ra Terra Radu spunea...

Trimite-mi un mail cu data si ora nasterii.
Cat despre reteta, da, am incercat-o. Nu te-am mai anuntat din cauza ca am dat-o-n bara cu ciocolata. M-am manjit toata :))
Era seara si uitasem ca am nevoie de seringa, asa ca am procedat cum am putut, motiv pentru care m-am manjit de glazura.

Marusia spunea...

Bai, si tu faci combinatii dubioase cu mamaliga? la sloveni am mancat-o cu cacao :|, a fost oribila...

P.S: Razvan ti-a sugerat sa scrii niste nuvele

Trimiteți un comentariu