Sex oral - Desert sexual

"You are the reason that makes me want to wake up in the morning" - îmi pare rău pentru engleză dar în română nu sună atât de bine. Frumoasă afirmaţie şi totuşi nu e decât o dulcegărie luată din filme. Ceea ce cu adevărat m-ar face pe mine să mă trezesc dimineaţa ar fi un desert, ceva dulce, o prăjitură care să ştiu că mă aşteaptă în frigider. Ador dulciurile şi pentru mine acestea fac parte din lucrurile care fac viaţa demnă de trăit. Până aici nimic special pentru că oricui îi place să primească şi să savureze un desert. În schimb sunt foarte puţini cei dispuşi să caute plăcere din a crea, oferi şi urmării reacţiile persoanei căreia îi oferă un desert.

"Desertul nu este o mâncare! Scopul lui nu este de a ne hrăni ci de a ne oferi plăcere."

Aici intervine sexul oral. De ce? Pentru că oricine ar vrea să primească un sex oral deşi sunt extrem de mulţi care nu recunosc acest lucru. În schimb sunt foarte puţini cei dispuşi să ofere un sex oral deşi numărul celor care se laudă că o fac (şi încă bine) este destul de mare.
Sexul oral este prost înţeles. În primul rând pentru că nu e sex. Nu îl facem cu scopul de a ne reproduce, elibera, domina sau de a ne supune; oralul nu este decât un act de preludiu, o plăcere extravagantă. Apoi el este înţeles ca fiind o activitate bilaterală cu plăceri unilaterale şi asta datorită naturii umane lacome şi egoiste. Şi doar lăcomia şi egoismul sunt adevăratele motive pentru care mulţi nu fac sex oral deşi ei aruncă în faţă argumente cum că ar fi scârbos sau înjositor (Simt nevoia unui dialog)

- E scârbos! E chh.. nu-mi place.
- Aaa.. înţeleg. Dar atunci când te fuţi, atunci nu mai e scârbos, nu?
- Pai nu, nu e.. pentru că nu pui gura pe..
- Aha.. da ai dreptate. Deci dacă e cu gura e chh, dacă nu, e bine.
- Da.. exact!
- Pai şi atunci sex anal de ce nu practici? Că tot e la modă..
- Aaa.. doamne fereşte. În nici un caz!
- Pai da, ai zis că dacă nu e cu gura e bine.
- Păi da, dar... caca!
- Aaa.. am înţeles, deci dacă e scârbos nu îţi place. Ţie îţi place doar normal.
- Da! Îmi place foarte mult!
- Păi da, dar... pipi!
- Pipi?!
- Da! Pipi.
- Ce-i cu pipi?
- Pipi nu e scârbos?
- Ba daa!
- Şi totuşi zici ca îţi place foarte mult..
- Ceeee? Pipi?!?
- Nu, sexul...
- Pai da, dar ce legătură are?
- Ehh.. nici una. Tu zici ca ai facut anatomie?
- Daa! Am avut numai 10!
- Ăă.. Da. Auzi, dar de sărutat îţi place să te săruţi?
- Daaa! E foarte plăcut!
- Păi da, dar n-ai zis că cu gura e chh?
- Ba da, dar sărutul e altceva.
- Da.. poate, ca semnificaţie, dar fizic împlică 2 cavităţi bucale, 2 limbi, mulţi dinţi, poate şi cateva carii, milioane de bacterii. Băi! Si ştii ceva? Poate dacă ai noroc şi nişte resturi de mâncare de la cina romantică de dinainte. Ce poate fi mai minunat decât un sărut, nu?

Probabil că din tot ce-am scris până acum reiese că sunt pro sex oral. Da, sunt! Aş fi ipocrit să nu recunosc că aş vrea un sex oral. Mai devreme am spus că toată lumea poate să savureze un desert dar că sunt puţini cei care savurează efectul desertului asupra unei persoane. Am spus-o şi mai sus: "Ador dulciurile", dar şi mai mult ador să le creez, să le ofer şi în special să privesc reacţiile pe care le generează. Aici am să mă despart de tabloul general pentru că sincer să fiu nu am urmărit ce reacţii au bărbaţii, dacă or avea şi pentru că femeia  reuşeşte mult mai repede şi mai bine să exteriorizeze senzaţiile pe care le trăieşte. Să faci un desert e mult mai greu decât să faci un oral.
Atunci când faci un desert trebuie să ai în minte că din momentul în care l-ai oferit nu mai poţi să schimbi nimic la el. Trebuie să fie perfect! Din acest punct el nu mai poate decât să impresioneze sau să dezamăgească. Singura ta şansă dacă ţi se mai îngăduie o reprezintă "data viitoare". Reacţiile îţi oferă toate răspunsurile dacă ştii să le citeşti. Un oral este mult mai uşor de facut pentru că reacţiile la ceea ce oferi vin aproape instantaneu şi dacă ai capacitatea de a le procesa corect şi rapid te poţi adapta pe loc. Atenţie! Nu am zis că un oral este un lucru uşor de făcut, pentru că în realitate e al dracului de greu, am spus doar că e mai uşor decât să faci un desert.
Reacţiile pozitive la senzaţiile generate de ceea ce tu oferi sunt preţioase. Şi pentru asta eu pun desertul şi sexul oral la loc de cinste. Plăcerea aduce plăcere...
Ca o completare pot spune că înţeleg faptul că femeilor le este mai greu să ofere un oral, pentru că bărbatul nu are capacitatea de a se exterioriza într-un mod elegant aşa cum o face femeia fapt care duce la umbrirea reacţiilor pozitive şi de aici şi lipsa de satisfacţie generată de oferirea unui oral.

Tiramisu pare un desert bine adaptat acestui context. Multă lume consumă tiramisu, mulţi se laudă că este foarte uşor de făcut şi că le iese extraordinar. Eu zic că lumea minte. Eu nu am să mint; eu îl consider un desert pretenţios şi greu de făcut, asta daca vrei să îţi iasă cum trebuie. Nu ştiu cât de bine mi-a ieşit, dar mie îmi place. Păcat că nu am de la cine să primesc reacţii. Dar la dracu! Chiar dacă n-a ieşit extraordinar (ca să închei într-o notă optimistă) nimeni nu s-a născut cofetar sau "cofetar". Trăieşte, experimentează, învaţă, aplică, beneficiază, savurează..

Creştinul Ortovor - Curva Culinară

ORTOVOR, Ă, ortovori, -e, adj. Cel care urmează calea cea dreaptă în hrănire. (Cf. lat. orthovorus <orthos - drept, vorare - a mânca>)

Din punct de vedere alimentar ortodoxismul este o religie a extremelor. Este credinţa care îl face pe om să penduleze între cure de slăbire severe şi orgii pe măsură. Poate că ideea de post sau de sărbătoare nu sunt rele în sine, ci modul în care omul le înţelege este greşit. Practicile creştine sunt fundamental influenţate de dogma: "Ce e bun e rău şi ce e rău e bun"

POSTUL

Postul reprezintă o acţiune autoindusă de om asupra sa din raţiuni de credinţă. Credinţă care, teoretic, se rezumă strict la suflet, dar pe care în practică omul o foloseşte pentru a-şi maltrata trupul. DA, creştinul este un masochist când vine vorba de post. El nu înţelege adevăratul sens al postului şi alege calea cea mai facilă de a-şi adăuga la palmaresul de credincios încă o victorie împotriva tentaţiilor lumeşti folosindu-se de trup. Credinţa şi trupul, nu au nimic în comun. Cea mai relevantă comparaţie este următoarea: Imaginaţi-vă că trupul este o maşină şi sufletul şoferul acesteia. Dacă şoferul nu mânâncă dar vrea să conducă maşina aceasta va funcţiona, dar dacă şoferul nu alimentează maşina sau o alimentează cu.. eu ştiu.. zeamă de varză.. aceasta cu siguranţă nu va funcţiona. A-ţi priva corpul de anumite elemente necesare, captate din alimente doar pentru a te înşela că eşti un bun credincios mi se pare o chestiune care te coboară sub limita inteligenţei umane. A nu mă înţelege greşit. Eu nu am nimic cu postul în sine (ca şi concept e bun) dar dacă te îndopi cu "pateu" de soia sau cu mâncărică de spanac (care fie vorba între noi cel puţin la aspect aduce mai mult a final de digestie decât a început) pretinzând că ţii post eşti un ipocrit şi eventual şi un idiot. În cel mai fericit caz poţi spune că ţii o cură de slăbire dar în realitate nu faci decât să îţi baţi joc de tine; şi de trup şi de suflet.

SĂRBĂTOAREA

Şi dacă tot s-a terminat postul şi a venit vremea desfrâului culinar în cinstea Domnului pai atunci desfrâu să fie. După ce se chinuie vreme îndelungată în scopuri purificatoare, creştinul profită din nou de conjunctura religioasă a momentului pentru a-şi maltrata trupul de astă dată în direcţia opusă. Ideea centrală constă în faptul ca trebuie să te îndeşi, să te îndopi, să vâri în tine cantităţi aberante de alimente până simţi că îţi crapă maţul şi asta în cinstea naşterii lui Iisus; naşterii lui Iisus sau a oricărei alte sărbătoari sau prilej de a declanşa adevărate orgii. Sărbătoarea scoate la iveală animalul lacom adânc ascuns în firea umană care prin comportamentul său umbreşte în totalitate adevărate semnificaţie a evenimentului.

Păcat că atunci când corpul începe să resimtă excesele omul dă vina tot pe mâncare. Mâncarea n-are nici o vină ci lăcomia omului.

"Păi boule/vaco! Dacă ai vârât în tine un tuci de sarmale şi un vagon de cozonaci de ce dai vina pe ele? Dă vina pe tine că te comporţi ca o găleată spartă. Curvă Culinară ce eşti!"

Mie îmi place mâncarea tradiţională de Crăciun şi în special cozonacul cu nucă. Două felii cu un pahar de vin roşu (poate un Pinot Noir) sunt suficiente pentru a simţi cu adevărat Craciunul.

MILF - Mama Natură

Sunt sigur că mulţi ştiu ce înseamnă MILF, dar pentru persoanele pudibonde, virgine şi asexuate acest termen reprezintă o abreviere a expresiei englezeşi "Mother(s) I'd Like to Fuck".

Şi nu folosesc din întâmplare expresia asta. Se pare că tuturor ne place din ce în ce mai mult să ne futem cu Mama Natură.

Şi.. deşi avem împresia că noi suntem "masculii virili" care sunt capabili să o posede şi să o călărească în toate poziţiile, ne înşelăm amarnic.

Din tot violul ăsta pe care îl exercităm asupra naturii, singurii care au de pierdut suntem tot noi. Natura e mult prea grandioasă şi infinit de perfectă pentru a fi noi cei care să o poată distruge. Uităm că omul face parte din natură şi nu natura din om. Ignorăm că natura ne-a dat suficient şi încercăm să luăm mai mult decât ne este permis. Subestimăm lucrurile naturale, fireşti şi le înlocuim cu lucruri nenaturale, nefireşti.

Acum eu nu am să vin cu reproşuri şi cu sfaturi pentru o lume mai bună. Nu o fac pentru ca eu nu fac parte nici din categoria tembelilor care cred că o să se ducă dracu' natura după care şi noi sau a ipocriţilor care spun că iubesc natura şi că fac ceva pentru a o salva. Eu sunt printre puţinii care cred că ceea ce facem este absolut firesc. În definitiv nu suntem decât o altă specie creată de natură care posedă printre multiplele caracteristici două elemente fundamentale: lăcomia şi nevoia de putere. Ştiu că avem şi nenumărate calităţi, dar numai aceste două aspecte vor fi cele care ne vor aduce sfârşitul ca şi specie.

Aşă că oameni buni (vorba lui Bănică) staţi liniştiţi că nu dăunaţi grav naturii. Ea işi poartă singură de grijă. Şi-a luat precauţiile necesare. Ne-a înzestrat cu butonul de autodistrugere pe care noi ne-am aşezatu cu curul şi aşa vom rămâne până vom pieri.

Natura e perfectă, fursecurile mele nu, dar sunt ale dracului de bune. Enjoy!

Pentru reţetă caută-mă pe mail.

Orgasm Gustativ

Iubesc mâncarea! O iubesc cu toate papilele mele gustative, pentru că la fel ca sexul îmi poate satisface două nevoi simultan: o nevoie fizică şi o nevoie psihologică (pofta). Şi pentru că îmi plac ambele atât de mult azi am să continui în maniera postului anterior şi am să vorbesc despre asemănarea dintre sex şi mâncare.

Totul începe de la nevoie, care, în funcţie de circumstanţe, poate fi fizică sau psihologică. Am participat la două cursuri culinare până în prezent şi pot să spun că ambele au început prin definirea a două cuvinte: foamea şi pofta.

Foamea apare atunci când corpul este privat de o sursă de hrană pentru o perioadă anume de timp. Ea induce corpului o stare de discomfort care determină subiectul să caute imediat o sursă de hrană. Foamea scurtcircuitează parcusul corect al procesului de hrănire specific unei fiinţe umane sărind peste etapa de analiză mentală a hranei şi împingând subiectul la acţiuni pur instinctive, animalice.

Pofta în schimb poate fi autoindusă de către subiect prin procese mentale, acesta folosindu-se de memorie sau poate fi declanşată de factori externi care acţionează asupra simţurilor. Ea induce corpului o stare plăcută care în mod paradoxal determină subiectul să ia decizii raţionale cu privire la satisfacerea nevoii. Într-un cuvânt (de fapt mai multe), pofta ne face să fim pretenţioşi, iar foamea ne coboară standardele sub limita umană.

Acum că nevoia guvernează corpul, în funţie de caracterul acesteia subiectul o va lua într-o direcţie sau în alta. Dacă îi este foame, ca să o scurtăm, va încerca să mănânce orice pare comestibil sau nu în funcţie de intensitatea sentimentului. Acest lucru nu îi va putea satisface decât nevoia fizică. Pe de altă parte, dacă îi este poftă acesta va fi mult mai rezervat în alegeri şi va căuta plăcerea. Folosindu-se de poftă individul îşi poate satisface atât nevoia fizică cât şi pe cea mentală.

Freud zicea că sexul este la fel de important ca şi mâncarea. Şi avea dreptate. Orice om cu o minte şi un trup sănătos are nevoie de sex la fel cum are nevoie de mâncare. De asemenea, când vine vorba de sex putem discuta de nevoia fizică şi de cea psihologică, de poftă (de acel "lust" din engleză care sună mult mai bine). "Foamea" de sex apare atunci când individul este privat de această nevoie pentru o perioadă de timp. Ea împinge individul la gesturi animalice, mecanice, care nu pot garanta decât o satisfacţie fizică. Îi coboară standardele într-atât încât nu îi pasă cu ce sau cu cine o face.

Pe de altă parte când vine vorba de "lust" lucrurile se schimbă. Suntem selectivi şi doar anumite lucruri ne trezesc interes. Deci pofta ne face pretenţioşi atunci când vine vorba să ne alegem partenerul sexual, pe când "foamea" ne transformă în animale. Doar atunci când ne folosim de poftă un act sexual poate fi desăvârşit.

Autoinducerea poftei sau stimularea simţurilor prin lucruri concrete reprezintă preludiul. Atât în cazul actului de hrănire cât şi al actului sexual. Trezirea simţurilor este absolut necesară pentru o savurare corectă a actului în sine fie că este sexual sau de hrănire. Fără această etapă ceea ce urmează devine lipsit de valoare şi cade în sfera nevoii fizice. Să faci sex fără preludiu e ca şi cum ai încerca să mănânci ceva cu ochii închişi, cu nasul astupat, fără să atingi mâncarea, fără să o mesteci - să o înghiţi direct, şi nu în ultimul rând fără să te gândeşti la ea.

Sexul în sine la fel ca şi mâncarea sunt spectaculoase atât timp cât sunt determinate de poftă şi le voi detalia într-o postare viitoare.

Până atunci vă invit să admiraţi ultimul meu desert denumit: Orgasm Gustativ. Enjoy!

P.S. Cine vrea reţeta să mă caute pe mail