Pe Aripile Vânturilor

Cine dracu' face revizie planificată în mijlocul iernii? Distrigăozarii desigur! Ce dacă omul o arde la centrală pentru că în calorifere bagă ăştia antigel. Ce dacă omul vrea să mănânce o mâncare caldă pentru că iarna nu-i ca vara şi plasticul nu e legumă. Dar în fine... m-au lăsat nenorociţii fără gaz, fără obiectul muncii, de vreo săptămână şi probabil pentru încă o săptămână. Aşa că de data asta voi folosi o poză din arhivă şi nu voi face decât să scriu... Să scriu despre gaze, pentru că asta face omul, când îi lipseşte ceva.. vorbeşte despre acel lucru. Şi cum gazele pe care le folosesc eu la gătit sunt foarte plictisitoare (metan, mercaptan, bla bla..) am să vorbesc despre băşină, gazul tabu al societăţii.

Eu unul nu înţeleg de ce este un subiect atât de tabu. E ceva firesc, suntem organisme şi atât timp cât trăim şi mâncăm o să ne şi băşim. Chiar şi oamenii morţi o fac pentru o scurtă perioadă de la deces; mă întreb dacă ei se mai simt ruşinaţi de asta. Se zice că un om normal dă cam vreo 14 pe zi având un volum total de 500ml adică cam cât o sticlă mică de Cola.

Există o discriminare sexuală la nivel de societate atunci când vine vorba de băşini. Se zice că bărbatul o face mai dese decât femeia. Total greşit. E doar o falsă impresie creată de faptul că bărbatul, mai practic din fire, nu se sfieşte să o facă chiar şi în public la o adică, pe când femeia preferă să ţină în ea, până la momentul oportun când îşi poate da frâu liber flatulaţiilor, de altfel strategie adoptată şi în alte situaţii de către aceasta. Ceea ce e diferit din punct de vedere ştiinţific între cele două sexe constă în faptul că femeile produc flatulaţii mai potente ca miros pe când bărbaţii se pot lăuda cu volumul. Totuşi făcând raportul volum - miros se constată că femeia şi bărbatul se află la egalitate.

Sunt sigur că toată lumea ştie deja cam care sunt alimentele care generează cantităţi aberante de gaz/zi gen fasole care datorită oligozaharurilor dă bătaie de cap bacteriilor din intestin. De asemenea sunt convins că sunteti familiarizaţi cu alimentele care produc mirosuri care vă fac să vă întrebaţi dacă aţi murit pe dinăuntru.

Dar, pe lângă alimente, mai sunt câteva acţiuni care contribuie la formarea gazelor precum:

* Fumatul - propun ca de acum încolo pe pachetele de ţigări să se menţioneze şi acest aspect: "Fumatul provoacă flatulaţii excesive!"

* Mestecatul de gumă - am impresia că asta nu ajută deloc; pe lângă faptul că e laxativă te mai face să te şi beşi. Asta da dovadă de "Cârpeşti aici şi se rupe dincolo" pe sistemul: "Nu-mi mai pute gura da' pute-n jurul meu"

* Vorbitul - asta le afectează mai mult pe femei cred

* Suptul - presupun că oamenii de ştiinţă se refereau la acadele aici, dar din nou, vreau să cred că acest aspect le afectează mai mult pe femei.

Pentru oamenii care se încăpăţânează să le ţină în ei este bine de ştiut că acest lucru poate provoca dureri puternice de stomac sau hemoroizi aşa că cine pune ruşinea mai presus de sănătate s-ar putea alege cu aşa ceva.

Băşina nu iartă pe nimeni. Oricât de mult ar vrea o persoană să se abţină la un moment dat corpul preia controlul. De cele mai multe ori se întâmplă în somn. Frumoasă metodă de a te gaza pe tine şi eventual persoana dragă de lângă tine.

Privitor la partea artistică a băşinii, există oameni "creativi" care fumează, cântă, pictează sau fluieră cu ajutorul băşinilor.

Frigul te poate da de gol. Strada... un spaţiu deschis şi foarte gălăgios, locul ideal pentru a camufla o băşină, doar că aveţi grijă să nu fie frig pentru că riscaţi să vă daţi de gol datorită "coloanei de fum" care vă iese din fund.

Femeia este blestemată! Ea are un motiv în plus să se îngrijoreze atunci când vine vorba de flatulaţii. Cel puţin de partea acustică a acestora. Motivul lor? Păi simplul fapt că sunt femei. Pseudoflatulaţiile pe care aceastea le produc se datorează aerului acumulat în vagin în timpul actului sexual.

Am să închei cu aspectul ecologic al băşinilor pentru că oamenii de ştiinţă în nemărginita lor înţelepciune s-au gândit să scoată vaca şi emanaţiile ei drept ţap ispăşitor pentru încălzirea globală. Ar fi totuşi bine de ştiut că termitele sunt cele care produc prin digestia lor mai mult metan decât toate ramurile industriale la un loc.

Pentru unii băşina e un motiv de râs, pentru alţii o insultă, pentru mine ceva firesc. Eu unul până nu-mi dă drumul ăştia la gaze nu mai postez nimic. Gata, sunt în grevă!

Six Feet Under

Îmi place din ce în ce mai mult viaţa. Simt că trăiesc într-un basm: "Ales în ţara minunilor". Minunaţii noştrii (de fapt ai lor, ai celor care i-au votat) proaspăt aleşi fac o greşeală de proporţii prin introducerea taxei pe alimentele nesănătoase. Ei nu lovesc în mine acum ci în propriul electorat de şaormari, parizari, devoratori de nuga şi suc la plic. Ăia de râgâie a stricat lângă tine şi nu ştii ce pute mai rău la ei, gura, curu sau transpiraţia dintre cutele de grăsime îmbălsămate cu "Christian Dihor" luat din Obor. Păi cum?

Taxa asta, e clar, se va introduce chiar de mărţişor. Ei zic că vor taxa alimentele nesănătoase care conţin E-uri, pentru a preveni consumul de produse care dăunează într-un fel sau altul sănătăţii, pentru a strânge nişte bani care vor fi folosiţi la finanţarea unor proiecte în sănătate. De fapt, ce fac ei? Vor taxa toate alimentele, pentru ca toate au E-uri, toate sunt nesănătoase, cel puţin toate chestiile astea de le găsim noi în magazine şi vor strânge nişte bani pentru ei nu pentru sănătate. De ce fac asta? Pentru a împiedica omul să mai consume alimente nesănătoase? Nici vorbă. Ei vor doar o sursă sigură de bani. Pentur că a mânca, fie chiar şi porcării, e o nevoie de bază, la care omul nu renunţă, pentru că dacă renunţă moare. Deci băieţii şi-au mai asigurat o sursă de venit. Problema e că deşi românul prin constituţie e făcut să înghită multe, în momentul în care nu o să mai aibă ce înghiţii, ee.. abia atunci o să se deştepte. Deci eu îmi doresc şi chiar mă rog la bunul Dumnezeu să
se afle alegătorii ăştia în imposibilitatea de a-şi mai umfla maţul. Să vezi atunci tată mişcări de stradă. Să vezi atunci graşi furioşi cu untură între buci rostogolindu-se pe stradă şi strigând din toţi bojogii că le e foame. Bine mai există şi scenariul acela utopic în care o să se facă contrabandă cu şaorma, în care se vor da calupuri de parizer pe sub mână, în care vor fi arestaţi şi umiliţi în public traficanţii de ciocolăţi, etc.

Pe mine, nu mă afectează treaba asta. Eu şi aşa nu mănânc atât de mult încât să mă facă furios faptul ca nu îmi mai pot permite anumite lucruri. Mă adaptez. Pentru cine nu se poate adapta, îl invit să se sinucidă cu prăjitura asta pe care m-am gandit s-o numesc "Six feet under" pentru că are 6 straturi şi te omoară de la câtă ciocolată, ness şi alcool are în ea.

Acum mă scuzaţi. Mă duc la FISC să îmi plătesc taxele pentru că, nu-i aşa, sunt producător de alimente nesănătoase, chiar mortale! "Choke on this assholes!"

Simple is better

 

Pus în faţa unui fapt simplu omul tinde întotdeauna să facă unul din două lucruri. Fie îl complică asociindu-l cu alte lucruri simple. Fie îl minimalizează, îi neagă importanţa şi caută un înlocuitor complex în ireal, imaginar ori paranormal.

Şi pentru că deja a devenit evident că îmi place sa asociez mâncarea cu orice aspect legat de viaţă am luat drept reper o salată. Salata în sine reprezintă complexul. Salata verde, uleiul, oţetul, sarea şi piperul sunt lucrurile simple care îl alcătuiesc. Imaginaţi-vă salata ca fiind o relaţie pentru ca nu pot să neg că o relaţie este un lucru complex. Ingredientul principal din salata asta îl reprezintă salata verde. Condiţia esenţială într-o relaţie este iubirea. Apoi, evident, pentru a complica lucrurile bucătarul mai asociază câteva lucruri cu salata verde pentru a o face cu adevărat o salată. În primul rând adaugă sare pentru a evidenţia gustul salatei, apoi adaugă piper pentru aromă, oţet pentru aciditate şi ulei pentru a le ţine pe toate împreună. Omul... omul face exact acelaşi lucru cu o relaţie; pe lângă iubire mai vrea şi altceva. În salata asta a iubirii, ajutorul e sarea, piperul pasiunea, oţetul sinceritatea şi uleiul încrederea. Şi totul ar trebui să se oprească aici pentru a savura cu adevărat o salată sau pentru a trăii cu adevărat o relaţie. Dar nuuu! NU! Omul e lacom şi complexat de simplitate.

El nu vrea doar salată într-o salată. El pretinde că dacă tot mănâncă salată verde trebuie să aibă parte şi de roşii, de ceapă, de brânză rasă pe deasupra. Toate ingredientele astea fac din salata verde, cândva ingredientul de bază, ceva nesemnificativ şi din salată în sine ceva foarte greu de digerat. Fix la fel face si cu o relaţie; vrea acte, contracte, asigurari, juraminte, inele, exclusivitate, umilinţă, prefăcătorie, minciună etc. Toate astea transformă iubirea în ceva aproape inexistent şi relaţia în ceva greu de dus.

Şi când nu are parte de tot ce vrea într-o salată dă vina fix pe salata verde şi în concret şi în abstract.

Citate din "Fantome şi idioţi":

"De ce nu poţi să crezi că te iubesc pur şi simplu fără să ceri argumente pentru asta?"
"De ce trebuie să fiu bun, sincer sau atent pentru a-ţi demonstra că te iubesc?"
"De ce să nu pot să fiu bun, sincer şi atent pentru că te iubesc?"
"De ce tre' să te plac ca să te iubesc? Ce are una cu alta?"
"De ce dracu nu mi-ai pus carne în salata asta? Vreau să simt şi eu că mănânc!"

Şi pentru că m-am săturat de lucruri complicate m-am gândit că ceva simplu n-ar mai strica din când în când. Pentru că orice aş face, desertul meu preferat rămâne tot veteranul Chec. Simplu, dar cel mai bun.