duminică, 3 ianuarie 2010

Simple is better

 
Pus în faţa unui fapt simplu omul tinde întotdeauna să facă unul din două lucruri. Fie îl complică asociindu-l cu alte lucruri simple. Fie îl minimalizează, îi neagă importanţa şi caută un înlocuitor complex în ireal, imaginar ori paranormal.

Şi pentru că deja a devenit evident că îmi place sa asociez mâncarea cu orice aspect legat de viaţă am luat drept reper o salată. Salata în sine reprezintă complexul. Salata verde, uleiul, oţetul, sarea şi piperul sunt lucrurile simple care îl alcătuiesc. Imaginaţi-vă salata ca fiind o relaţie pentru ca nu pot să neg că o relaţie este un lucru complex. Ingredientul principal din salata asta îl reprezintă salata verde. Condiţia esenţială într-o relaţie este iubirea. Apoi, evident, pentru a complica lucrurile bucătarul mai asociază câteva lucruri cu salata verde pentru a o face cu adevărat o salată. În primul rând adaugă sare pentru a evidenţia gustul salatei, apoi adaugă piper pentru aromă, oţet pentru aciditate şi ulei pentru a le ţine pe toate împreună. Omul... omul face exact acelaşi lucru cu o relaţie; pe lângă iubire mai vrea şi altceva. În salata asta a iubirii, ajutorul e sarea, piperul pasiunea, oţetul sinceritatea şi uleiul încrederea. Şi totul ar trebui să se oprească aici pentru a savura cu adevărat o salată sau pentru a trăii cu adevărat o relaţie. Dar nuuu! NU! Omul e lacom şi complexat de simplitate.
El nu vrea doar salată într-o salată. El pretinde că dacă tot mănâncă salată verde trebuie să aibă parte şi de roşii, de ceapă, de brânză rasă pe deasupra. Toate ingredientele astea fac din salata verde, cândva ingredientul de bază, ceva nesemnificativ şi din salată în sine ceva foarte greu de digerat. Fix la fel face si cu o relaţie; vrea acte, contracte, asigurari, juraminte, inele, exclusivitate, umilinţă, prefăcătorie, minciună etc. Toate astea transformă iubirea în ceva aproape inexistent şi relaţia în ceva greu de dus.

Şi când nu are parte de tot ce vrea într-o salată dă vina fix pe salata verde şi în concret şi în abstract.

Citate din "Fantome şi idioţi":

"De ce nu poţi să crezi că te iubesc pur şi simplu fără să ceri argumente pentru asta?"
"De ce trebuie să fiu bun, sincer sau atent pentru a-ţi demonstra că te iubesc?"
"De ce să nu pot să fiu bun, sincer şi atent pentru că te iubesc?"
"De ce tre' să te plac ca să te iubesc? Ce are una cu alta?"
"De ce dracu nu mi-ai pus carne în salata asta? Vreau să simt şi eu că mănânc!"

Şi pentru că m-am săturat de lucruri complicate m-am gândit că ceva simplu n-ar mai strica din când în când. Pentru că orice aş face, desertul meu preferat rămâne tot veteranul Chec. Simplu, dar cel mai bun.

1 comentarii:

marusiaivanovici spunea...

Degeaba daca nu ti-a iesit culoarea sub forma de inimioara....

Trimiteți un comentariu