miercuri, 16 februarie 2011

The Apple of My Pie

 "Mă intrigă faptul că iubirea ia naştere din interes. Cea mai clară dovadă pentru acest lucru e că atunci când interesul dispare şi iubirea dispare"
De Mine

A dat Sfântu'... - nu, nu, nu Valentin ci altul, nu ştiu, unul de la noi, să zicem Elefterie dacă o exista - să trec cu bine şi peste ziua de ieri, zi în care o scornitură de marketing occidentală a reuşit să pătrundă din ce în ce mai adânc în fibra deja macerată de manele şi bere la pet a românului modern, european, globalizat.

Acum nu pot să fiu ipocrit şi să nu recunosc că şi eu undeva în tinereţea mea ignorantă am folosit această "zi specială" (pauză de vomă) drept scuză pentru a îi oferi "alesei inimii mele" (pauză de vomă) nişte chestii imbecile care să reprezinte o "mărturie a iubirii nemărginite pe care i-o port eu acesteia" (pauză de... cred că anorexicele deja mor de ciudă).

În fine... între timp mi-a crescut şi mie un creier şi fumurile toxice ale dragostei s-au mai rarefiat aşa că acum nu pot decât să privesc detaşat şi să râd cu riscul de a mă îneca, de masa de imbecili din care am făcut şi eu cândva parte.

De ce să râd? Pentru că mă uit în jur şi văd oameni care nu înţeleg că a fi îndrăgostit reprezintă o stare de fericire egoistă. Cei care contestă afirmaţia nu sunt decât nişte idioţi care sigur, sigur nu au fost îndrăgostiţi niciodată. Pe de altă parte, dacă iubeşti, fericirea nu mai este îndreptată spre propria-ţi persoană ci spre persoana pe care o iubeşti de unde şi ideea că sentimentul este unul altruist.

Mda, m-am plictisit până şi pe mine cu filozofatul ăsta. Mă rog, ideea e că, boule, vaco, dacă eşti îndrăgostit/ă nu stai să-ţi toceşti copitele şi să-ţi topeşti slana prin "moluri" căutând cadoul perfect ci profiţi de sentiment, pentru că e foarte scurt şi pe parcursul eventualei relaţii sigur nu îl mai întâlneşti. A nu se înţelege că restul relaţiei va fi ceva urât, nu, în nici un caz. A iubi pe cineva, e un lucru extraordinar. Sigur, iubirea îţi mănâncă ficaţii până la punctul în care simţi nevoia unui transplant, dar dacă eşti capabil să treci peste asta, e posibil să ajungi la un nivel de fericire apropiat de cel egoist. Şi apoi, dacă iubeşti, sigur nu îţi trebuie o zi specială în care să îi vâri pe gât persoanei de lângă tine nişte clişee, nişte mizerii până la urmă, fabricate în China probabil şi vopsite cu ceva toxic de la care o să-i apară bube pe faţă idioatei sau idiotului care le acceptă.

În concluzie eu cred că nici cei îndrăgostiţi, nici cei care iubesc nu au nevoie de ziua asta de 14. NU! Ziua asta să o păstreze cei care îşi imaginează că dragostea deschide poarta către genitale şi cei care cred că iubirea se exprimă cu ajutorul inimilor împăiate şi a florilor inodore.

Dedic această plăcintă celor pentru care ziua de 14 nu este altceva decât o altă zi din an.

5 comentarii:

dragoshy spunea...

ok, dar cu dragobetele cum ramane?
apropo, iar se aplica regula sesiune=timp liber? :))

Unknown spunea...

mircea iti citesc blogul cu placere ...si este f dragut..si eu aceeasi parere despre asemenea sfinti, care vin insotiti de pufosenii si cocolosuri rosii de pur si simplu te intoxica...yac....
multa bafta in continuare te pup

X7N spunea...

Bravo man, in sfarsit ai revenit si tu cu ceva mai de soi din gandirea neuronului stingher... chiar iti simteam lipsa.

Unknown spunea...

Tru...tru...multumesc pentru placinta, Mircea!

Marusia spunea...

today iz za Dragobete Day, pe 14 was Valentine's Day si problema nu se pune daca eu si cu iranianu' meu avem sau nu nevoie de ele, ci daca ele, zilele asea au nevoie... sau nu, de noi! Global Marketing rulz, papi, we're sorry:

Trimiteți un comentariu