Stăteam deasupra unei farfurii aburinde, plină
cu bucăţele de carne atât de fragede, încât se desprinseseră singure de pe os.
Nu era nimic sofisticat. Câteva copane de la un pui de ţară fierte mult şi
încet, un praf de sare şi câteva linguri din zeama în care abandonase o parte
din cantitatea-i generoasă de gust pe care nici 100 de pui broiler n-ar reuşi
să o adune în scurta şi trista lor existenţă.
Mâncam stând în picioare, în lumina surdă a
focului ce făcea umbră mâinilor mele năpustite asupra acelei grămăjoare de plăcere
pură. Nu mă grăbeam. Era destul şi totuşi mă mişcam încet, încercând să
prelungesc cât mai mult acel desfrâu, bucurându-mă de fiecare fibră desprinsă
cu grijă, savurând atom cu atom rezultatul unor reacţii greu de explicat chiar
şi de chimia modernă.
Pentru o secundă, plăcerea intensă în care se scălda creierul meu a fost
scurtcircuitată de un gând sinistru care m-a transformat brusc într-un
vegetarian. Tocmai realizasem că am fiert un cadavru, o fiinţă, care acum
trei-patru zile se plimba prin iarbă, se uita la cer şi se bucura de căldura
soarelui. M-am cutremurat de felul în care nici cu o secundă în urmă rupeam în
bucăţi ceea ce odată fusese un picior şi sorbeam din zeama în care se pierduse
orice urmă de viaţă.
Revelaţia ce avea să-mi schimbe comportamentul
alimentar pentru tot restul vieţii s-a produs atât de repede încât mâna şi gura
nu au apucat să se adapteze şi fără să-mi dau seama, am mai luat o bucată... Aproape că am plâns la gândul că am renunţat,
chiar şi pentru o secundă, la aşa ceva.
Vegetarienii sunt homosexualii culinari. Ţin
din capul locului să spun că nu sunt homofob. Nu urăsc homosexualii şi nu le
dezaprob comportamentul atâta timp cât ei înşişi recunosc că acest
comportament al lor, nu este unul
firesc. Fix aceeaşi părere o am şi despre vegetarieni. Discuţiile cu privire la avantajele pe care
dieta vegetariana o oferă omului le las în seama experţilor care oricum îşi
modifică des părerile cu privire la orice în funcţie de sursa de finanţare. Dezbaterile cu privire la etica exploatării
altor specii pentru simpla satisfacere a unor plăceri culinare nejustificate,
deasemenea o las în seama altei categorii de formatori de opinie şi anume
ipocriţii. Eu vreau doar să cobor discuţia la un nivel simplu, pragmatic în
care să le spun şi unora şi altora (vegetarieni şi homosexuali) că fără noi,
ăştia, restul, care ne considerăm a fi, normalul, firescul, voi, nu aţi exista.
Au fost mai mult ca sigur perioade, în lunga noastră existenţă ca specie pe
acest pământ, în care omul mânca orice
îi pica în mână... că era o banană, că era un mamut îl durea în cur, atâta timp
cât ce băga în gură îl făcea să prindă ziua de mâine. Asta e cea mai simplă şi
plauzibilă explicaţie pentru natura omnivoră a omului. Multe animale au fost măcelărite de-alungul
istoriei pentru ca tu să poţi azi să-ţi permiţi să alegi ce să mănânci şi să
vorbeşti despre drepturile altor specii.
Acelaşi lucru e valabil şi pentru voi cei care vorbiţi ciudat şi vi-o
daţi în cur... nu v-aţi putea bucura de aceste lucruri dacă noi restul nu am fi
existat. [...] Da... şi voi lesbienele
sunteţi la fel de greşite pentru că sunteţi tot homosexuale, cu toate că
sunteţi interesante de privit, din perspectiva mea de heterosexual pervers[...]
Trist e că utilitarismul care ne-a perpetuat
pe noi ca specie şi ne-a adus în acest prezent epicurist, se va întoarce
susţinut de etica vegetarienilor şi de pretenţiile homosexualior şi această
scurtă perioadă, în care umanitatea a văzut în mâncare şi reproducere, pe lângă
necesitate şi plăcere, va deveni
istorie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu