Paştele mătii!

"Ahhh! Trenul! Muza mea, sursa mea de inspiraţie eternă cu iz de mâncare stricată"

Aşteptam deci într-o gară undeva la jumătatea drumului dintre A şi B, în trenul de proşti (pentru că "P" vine de la proşti) să treacă celelalte trenuri pe lângă noi. Şi pentru că nu mai scrisesem de mult pe blog fiindcă eu nu sunt genul care îl foloseşte pe post de jurnal public în felul:

"Dragă Diaree, azi m-am simţit singur şi mă gândeam să fac un threesome cu Manuela şi Palmela şi am vrut să împart asta cu toată lumea"

... am zis că am totuşi datoria faţă de blogul meu şi mai ales faţă de ţâţele sale să scriu ceva. Trebuie însă să recunosc că dacă nu mă inspiră ceva, mai bine nu mă apuc. Însă în acea gară ea, adică inspiraţia a venit ca un dar de la Dumnezeu. Astfel:

Un biped cu haine sărăcăcioase ieşea din buda gării cu un ziar în mână. Lucru lăudabil de altfel îmi zic eu în mintea mea.

"Uite dom'le, omu' citeşte presa pe veceu în timp ce elimină masa copioasă de la paştele care tocmai a trecut. Şi mie-mi place să citesc pe budă. Ce Activia cu Bifidus? Lecturatul pe vas e cel mai dat dracului laxativ!"

Problema e că din acel unghi iniţial eu ratam un aspect esenţial care m-a determinat să scriu acest text. Ca să vezi, acestui biped îi mai crescuse un picior, mic ce e drept, dar oricum, omu' se transformase deja în trepied. Acest creştin probabil, care a ţinut cu sfinţenie cele şapte lungi săptămâni de post privându-se de cărnică, păhărel, iubire, gură slobodă şi alte lucruri pământeşti, a decis ca în cinstea învierii Domnului să îşi reumple toate golurile şi să îşi golească toate umpluturile. Imediat ce mi-am scos ideea iniţială din cap am început să fac legăturile şi să înţeleg cum stăteau lucrurile de fapt.

Gagiu' nu-şi golea umplutura care am crezut eu iniţial ci o alta. Ieşise deci brusc şi cu un mers împleticit din budă probabil de la băutura fină pe care o consumase înainte la localul local ţinând în mână un ziar cu ilustraţii sugestive.

Simt nevoia să mă opresc puţin la ziar pentru că este evident vorba de acel ziar preferat de marea majoritate a românilor, devoratori de cultură şi ştiinţă. Ba chiar în acest moment sunt inconjurat de 3 astfel de cititori avizi ai acestei "enciclopedii" care tratează subiecte de natură socială, politică, economică dar mai ales medicală cu nuanţe anatomice prezentând nenumărate ilustraţii de mamele, coccisuri, pubisuri, gluteus maximus-uri şi evident problemele medicale gen celulită acută, vergeturi, cute de slană şi multe alte afecţiuni caracteristice divelor.

Omul meu pare că se oprise la rubrica medicală, impresie pe care mi-a lasat-o datorită umflăturii din pantaloni şi a dârei de "viaţă" lăsată discret pe cracul drept de la pantaloni de către mâna la rându-i plină de "viaţă". Astfel, după şapte săptămâni de abstinenţă, probabil în lipsa unei soţii doritoare şi aflat în faţa unor tentaţii bidimensionale el s-a decis să se împreuneze (cum zice Gigi) cu propria lui mână. Mă rog, măcar a avut decenţa să-şi rezolve problema în intimitate, nu ca alţi protagonişti ai altor poveşti pe care le-am auzit, însă până şi acesta şi-a pierdut decenţa pe final îmbătat probabil de aburii extazului. Chhhh! Dă-i cu lămâie! Păi ce paştele măsii! S-a dus postu' hai să profităm cât putem că acu vine următorul.

Acu' dacă ar fi să zic şi două vorbe despre "Sfintele" care tocmai au trecut ce-aş putea să zic? Sunt din ce în ce mai urâte. Circ, ştevie, lumânări, înjurături şi crăpelniţă. Pentru mine nu mai înseamnă decât pască, cozonac şi vin roşu.

Cât despre "preacurvia cu mâna" cum îi zicea la ora de religie, parcă era în Seinfeld un episod şi mai era şi vorba aia că sunt două tipuri de oameni: cei care o fac şi cei care nu recunosc.